În jurul casei de rugăciune se găseşte o GRĂDINĂ. Aceasta este icoana.

Maica Domnului îl poartă în braţele Ei pe micul Isus şi Îl contemplă. În timp ce pe braţul drept îl ţine pe Isus şi în El casa, cu mâna stângă îi îmbrăţişează pe amândoi.

Tot cu MÂNA stângă îi primeşte pe credincioşi, le arată calea, şi îi conduce la Fiul Ei Isus, Salvatorul întregii lumi.

 

„Între oameni, nimeni nu-L cunoaşte mai bine pe Cristos decât Ea, nimeni nu poate să ne conducă precum Mama la o cunoaştere mai profundă a misterului Său... Întreaga noastră perfecţiune constă în a ne conforma, uni cu Isus Cristos şi a ne consacra Lui. Fiindcă Maria e creatura cea mai asemănătoare lui Isus Cristos, rezultă că un suflet ca fi cu atât mai desăvârşit consacrat lui Isus Cristos, cu cât va fi în mod mai desăvârşit consacrat Ei”. (cf. Rosarium Virginis Mariae, nr. 14.15).

Artistul a îmbrăcat icoana cu elementele naturale, i-a dăruit specificul peisajului Herţegovinei, accentuând frumuseţea pietrelor, a florilor, arbuştilor, a ierbii...

   

Natura o slăveşte pe Maria şi pe Creatorul Ei. Ea o încoronează pe Regina Păcii cu flori minunate şi îi împodobeşte mantia cu care-L ocroteşte pe Isus şi poporul Său.

Sub mantia ei, segăseşte o vie, ciorchinii sugerează faptul că prin Ea orice creatură devine fecundă.

Natura, străbătând icoana, coboară treptat până în punctul cel mai de jos al acesteia, unde se găseşte IZVORUL VIEŢII. Întreaga creaţie se îndreaptă înspre sursa din care ţâşneşte viaţa, aici îşi potoleşte setea, se deschide Noului Ierusalim care coboară din ceruri (cf. Ap. 21-22) şi dă glorie lui Dumnezeu.

 

Multe persoane au colaborat la realizarea icoanei, bărbaţi şi femei pe care Dumnezeu i-a inspirat şi i-a implicat în această muncă.

Ni se pare însă important să precizăm că această icoană este opera lui Dumnezeu. Chiar şi cel care a proiectat-o admite acest lucru. Într-o inspiraţie a Duhului Sfânt (4.02.1998), el a văzut o imagine a acestei icoane fără să fi cunoscut programul comunităţii noastre, şi a exprimat în natură o chemare şi un drum care se găsesc în inimile credincioşilor.

 

Icoana e împrejmuită şi în acelaşi timp rămâne deschisă. Artistul, împreună cu imaginea globală a chipului, a văzut şi străzi datând din perioada romană, care treceau pe aici, împreună cu alte noi străzi care conduc la acest loc şi care apoi pornesc de aici spre „spaţii infinite”, adică spre o nouă realitate care acum se naşte.