De ce astăzi o nouă carte ce conţine mesaje cereşti revelate unei consacrate laice cu totul necunoscute? Cu adevărat, revelaţiile relatate în această carte ne pun în faţa unui nivel absolut nou şi uluitor de lumină profetică, de enormă încărcătură spirituală pentru misiunea Bisericii şi pentru drumul spiritual al fiecărui om. Toate acestea, în contrast semnificativ cu extrema sobrietate expozitivă, simplitate şi echilibru interior demonstrat de autoare, deşi este destinatara şi mărturisitoarea directă de mai bine de douăzeci de ani a unui anunţ profetic ce depăşeşte în mod obiectiv orice măsură umană comună. 

Apoi, cine a avut privilegiul de a o cunoaşte de mai mulţi ani pe Stefania Caterina, ca subsemnatul, a putut remarca cu siguranţă acea rară condiţie interioară pe care în această carte Cerul o defineşte ca “integritate în Dumnezeu”, un nivel spiritual maturizat cu multă trudă, datorat şi înţeleptei îndrumări a unor preoţi de valoare, pe un drum exigent de consacrare şi progresivă deposedare de sine, nu lipsit de încercări, uneori chiar foarte dureroase, trăite cu o impresionantă libertate şi abandonare. Toate acestea constituie, după părerea mea, o foarte solidă garanţie de încredere acordată autoarei, într-o materie extrem de delicată prin natura sa. 

În ce priveşte revelaţiile conţinute în această carte, deşi se articulează în mod riguros în interiorul adevărurilor de bază ale credinţei creştine, par că vor să ridice acel văl milenar care învăluie întrebările esenţiale prezente dintotdeauna în inima omului, indiferent de credinţa, poporul sau naţiunea căreia i-ar aparţine. De fapt, ele aruncă o surprinzătoare lumină cerească asupra acelui unic şi imens plan de Iubire ce îmbrăţişează toată economia Creaţiei atât la nivel spiritual cât şi material, pe care înţelepţii pământului l-au fragmentat în mod artificial, proiectând în el propria lor diviziune interioară. Lectura acestor pagini reprezintă în realitate o profundă experienţă a sufletului care este iluminat progresiv de un har profetic extraordinar, capabil să consume orice neutralitate ambiguă în faţa Iubirii care se revelează. Această vestire - după cât mi-a fost dat să înţeleg - va ilumina într-un mod nou, fără a adăuga sau a lua nimic, adevărurile de bază ale revelaţiei publice a Bisericii, oferindu-ne totodată o impresionant de bogată explicaţie, printr-o cheie interpretativă unitară, ce ne permite să citim cu o claritate nouă, în lumina lui Dumnezeu, misterul omului şi al cosmosului. În centru stă Misterul Pascal al lui Cristos. 

“Întreaga omenire va trebui să facă trecerea pascală a lui Isus Cristos, unindu-se cu Moartea Sa, pentru a participa la Învierea Sa... acesta va fi marele exod, trecerea întregului Univers de la moarte la viaţă, de la stricăciune la viaţa neprihănită, originară” (cap. 15 “Noua Creaţie”). 

Credem că în aceste puţine rânduri este cuprins miezul profund al unui mesaj de însemnătate Universală, adresat fiecărui om, credincios sau nu, pentru faptul însuşi de a fi fost creat după chipul Creatorului său. 

Trăim, de fapt, într-un timp în care ne e dat să experimentăm, pe de-o parte, intensificarea unei stratificări de minciună planetară care pare că vrea să răstoarne toate valorile tradiţionale de referinţă, în timp ce, pe de-altă parte, se percepe cum creşte în inimile multora o sete nouă de adevăr necontaminat, de iubire pură şi gratuită, de eliberare din miile de servituţi, cu o intensitate fără precedent. 

Observatorilor mai atenţi şi sensibili nu le scapă însă multiplicarea tăcută, în contexte ambientale şi spirituale foarte diferite, a unor noi şi extraordinare lumini de har, a unor revelaţii ce concordă în mod semnificativ cu conţinutul acestei cărţi, semne evidente ale unei intervenţii extraordinare a lui Dumnezeu în istoria oamenilor. Pe primul loc printre acestea, se situează prezenţa extraordinară a Maicii Domnului în diferite locuri ale planetei, prezențe multiplicate semnificativ, dintre care multe sunt încă în curs. 

Emblematic este cazul Medjugorje, unde Maria apare neîntrerupt, zi de zi, de peste 27 de ani, atrăgând milioane de pelerini de pe toate continentele, care, în multe cazuri, devin în locurile lor de origine “drojdie” spirituală, pentru un mod nou de a trăi credinţa în Isus Cristos. Nu citez întâmplător Medjugorje, căci există un fir direct care leagă revelaţiile relatate de Stefania Caterina în această carte cu mesajul profetic al Reginei Păcii de la Medjugorje, cum de altfel este explicit prezentat în scrierea de faţă: “Eu (Maria) am venit la Medjugorje din porunca Domnului Meu, din dorinţa Sa şi din dorinţa Mea de Mamă de a pregăti poporul lui Dumnezeu pentru marile evenimente ce aşteaptă omenirea” (cap. 2). 

Conţinutul acestor pagini vrea deci să scoată la lumină dincolo de diferitele presupuneri adesea banal de înşelătoare, adevărata, profunda semnificaţie a prezenţei extraordinare a Mamei lui Dumnezeu în lume în acest timp, evidenţiind, aşa cum mulţi au intuit deja, caracterul de eveniment generator şi de vestire, care stă la baza unui imens plan de Har, destinat să cuprindă întregul Univers, un extraordinar plan de mântuire cosmică, pe care Dumnezeu l-a prevăzut în perspectiva împlinirii acelui “mister al Voinţei Sale... adică planul de a reuni în Cristos toate lucrurile, cele din Cer şi cele de pe pământ” (Ef 1,9-10). 

În acelaşi timp, prin revelaţiile conţinute în aceste scrieri, se pare că Dumnezeu vrea să recheme cu putere Biserica Sa, înţeleasă în accepţiunea adoptată de Conciliul Vatican II de “Popor al lui Dumnezeu”, la un nivel cu totul nou de totală şi conştientă implicare în Misterul Pascal al lui Cristos, în serviciul misiunii fundamentale prevăzute pentru ea încă din eternitate, de a deveni canal viu de mântuire pentru întreaga Creaţie: “Toată Biserica Universală e implicată în marele exod cosmic care aşteaptă întreaga Creaţie...” (cap. 15 “Noua Creaţie”).

Care este, deci, acest mod nou şi totuşi vechi (dacă ne gândim la Biserica primară descrisă în Faptele Apostolilor) de a trăi credinţa în Cristos, la care se pare că ne cheamă fără întârziere Cerul, şi de care e legată direct ieşirea victorioasă din bătălia hotărâtoare ce se desfăşoară în acest timp împotriva forţelor întunericului? Este vorba înainte de toate de un pasaj interior fundamental, atât la nivel individual cât şi de popor consacrat, de la o calitate de adeziune la Cristos de natură preponderent doctrinală şi normativă, la o legătură vitală a sufletului de cunoaştere nemediată a Tatălui, întreţesută intim cu Trupul şi Sângele Celui Înviat, realizabilă în mod unic prin oferirea totală a vieţii lui Cristos prin Inima Neprihănită a Mariei. O trecere spirituală absolut hotărâtoare, capabilă să ne transfere de la condiţia de simpli discipoli ai unui crez religios, la cea de adevăraţi fii ai Celui Preaînalt. Numai acestora, de fapt, li se va da acel “nume nou” (Ap. 2,17) care sigilează împlinirea desăvârşită a identităţii noastre euharistice în Dumnezeu, semn al victoriei definitive asupra principelui morţii şi a tuturor acoliţilor săi. 

În acest punct, putem, pe bună dreptate, să ne punem întrebarea: “De ce doar acum? Care e sensul profund al acestei uluitoare vestiri tocmai în zilele noastre?” În faţa Misterului lui Dumnezeu şi al acţiunii Sale libere, omului îi este îngăduit numai răspunsul lui Iov: “Sunt un biet nenorocit, îmi voi pune mâna pe gură” (Iov 40,2). 

Totuşi, aceleaşi revelaţii conţinute în această carte par să contureze un indiciu clar de răspuns. Se intuieşte, de fapt, că acesta este timpul în care se apropie o judecată, care va trebui să fie pronunţată obligatoriu asupra fiecărui om sau, mai exact, că fiecare om va fi chemat să o pronunţe asupra lui însuşi, alegând sau refuzând Iubirea lui Dumnezeu şi a Cristosului Său. O etapă esenţială, prevăzută dintotdeauna de Cel Preaînalt, pentru a se putea realiza reunirea finală în Cristos a întregii Creaţii. O alegere care va fi tot mai inevitabilă, datorită reducerii oricărei posibilităţi de compromis interior în faţa intensificării luminii primite de Sus. Acesta este, poate, sensul profund şi dramatic de actual al acestui neaşteptat har profetic dat oamenilor în acest timp. 

Suntem profund convinşi că o confruntare personală cu conţinutul acestei cărţi va constitui o trecere obligatorie pentru orice suflet care se simte mai mult sau mai puţin conştient interpelat de misterul lui Dumnezeu, cu certitudinea responsabilă că, în orice caz, după lectura acestor pagini, nimic din lumea interioară şi exterioară a cititorului nu va mai putea să rămână la fel.