Amfiteatrul - locul oferirii
La intrarea în amfiteatru, privirea descoperă ceea ce conţine capul Mariei. Linia exterioară a chipului Ei descrie un arc: CURCUBRUL ALIANŢEI. Sub el se găsesc simbolurile misterului Pascal, mister al vieţii şi al mântuirii.
În punctul cel mai de jos al amfiteatrului, deci în centrul MINŢII MARIEI, se găseşte un mare bloc de piatră, în care e sculptată figura MIELULUI SACRIFICAT (Ap 5,6).
MIELUL e preot, victimă şi altar. Din El ţâşneşte apă şi sânge, care se varsă în fântâna vieţii, unde vor veni toţi oamenii şi toate creaturile să-şi astâmpere setea.
În jurul acestei fântâni se află NOUA LUME, care se lărgeşte pe măsură ce urcăm cercurile tribunelor, care sunt ca nişte valuri care vor să îmbrăţişeze Biserica Universală, întregul trup mistic al lui Cristos şi toată creaţia.
TRIBUNELE sunt destinate să-i primească pe acei credincioşi care,prin Maria, dorescdoresc să se unească în mod desăvârşit cu sacrificiul Mielului. Ei alcătuiesc coroana Mariei, şi în ei Neprihănita triumfă, pentru că, unită cu ei şi cu Mielul, devine Mamă într-un mod cu totul special.
În sânge şi apă, totul e regenerat şi înălţat la Dumnezeu.
TREPTELE principale ale amfiteatrului formează o CRUCE. Pe ea se găsesc: Mielul sacrificat, Izvorul Vieţii şi Noua Lume. La izvorul Vieţii şi în Noua Lume se poate ajunge (coborâ şi urca) doar prin cruce.
În dreapta mielului se situează un AMVON. Pe acesta e aşezată Cartea Vieţii care a fost desigilată cu Sângele Mielului (cf. Ap 5,5).
Amvonul şi cartea se găsesc exact la înălţimea urechii Mariei, pentru a simboliza ascultarea neîntreruptă a Cuvântului de către inima Ei.
Maria a conceput CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, s-a unit cu el în Duhul Sfânt, şi cu întreaga ei fiinţă a intrat în slavă.
Aceasta e de asemenea chemarea fiecăruia dintre noi; cine se uneşte cu Mielul jertfit, ca şi Maria, va înţelege misterele vieţii, iar Cuvântul lui Dumnezeu îl va transfigura.
Isus se oferă Tatălui în Duhul Sfânt. În sacrificiul Său, El e botezat cu foc. Sacrificiul Său e perfect. Oricine se abandonează total lui Isus Cristos prin Maria, va fi aprins de focul Spiritului Sfânt pentru a deveni la rându-i „jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Rm 12,1).
Această realitate e exprimată printr-o TORŢĂ ce va purta focul veşnic. Atât amvonul cât şi torţa sunt sculptate în piatra Herţegovinei. Aceste elemente – tăiat în aceeaţi piatră – reprezintă unitatea.
Îmbrăcaţi de neprihănirea Mariei, ne apropiem de Miel, cu dorinţa de a fi părtaşi sacrificiului Său, dăruind propria viaţă lui Dumnezeu ca JERTFĂ DE IUBIRE. Aceasta e adevărata semnificaţie a participării la Sf. Liturghie.
Faţă în faţă cu Mielul străpuns care dăruieşte plinătatea vieţii, nu mai ceri nimic, pentru că El a dat deja totul omului, ci doar te oferi cu El, îi oferi propria viaţă pentru a fi regenerată în Sângele Său.
Aici, nici o filozofie nu ne este de ajutor. Trebuie pur şi simplu să intrăm în comuniune cu Cel care e Calea, Adevărul şi Viaţa (In 14,6). Prin El viaţa renaşte, se reînnoieşte, e vindecată şi se umple de roadele Spiritului Sfânt.
În ultima zi, marea zi a sărbătorii, Isus, sculându-se în picioare exclamă: „Cui îi este sete să vină la Mine şi să bea, cine crede în Mine. Cum spune Scriptura, râuri de apă vie vor ţâşni din pieptul lui.” Acestea le spunea referindu-se la Spiritul pe care Îl primesc cei ce cred în El. (In 7,37-39)
Îmi arătă apoi un râu de apă vie, limpede precum cristalul, care izvora din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. (Ap 22,1).
Dar acest râu al vieţii ţâşneşte şi din apostoli şi din toţi cei care şi-au oferit propria viaţă Domnului: Pace vouă! Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. (In 20,21)
